Cum arăta o persoană cu nanism de acum 1000 de ani. Cercetătorii i-au reconstituit, în premieră, chipul

Scheletul unui bărbat ce suferea de nanism și care a trăit acum 1.000 de ani a fost descoperit de arheologi, acum 30 de ani, în Polonia. Acum, specialiștii în reconstrucție facială au reușit să îi ofere acestuia un „chip”, reconstituindu-i figura, prin tehnici speciale, la un mileniu de la moartea sa.

Cum arăta o persoană cu nanism de acum 1000 de ani

Un cimitir mănăstiresc datând din secolele 9-16 a fost descoperit de arheologi, acum 30 de ani, în satul Lekno, din Polonia. Printre cele 400 de morminte a fost găsit și cel ce conținea scheletul unui bărbat pitic, ce suferea de două forme diferite de nanism, un fapt fără precedent în istoria medicală.

Datarea cu carbon a rămășițelor a stabilit că acesta a trăit cândva între secolele 9-11, deci cu peste 1.000 de ani în urmă. Conform dimensiunilor scheletului, individul avea o înălțime de doar 1,15 metri, dar era, cu siguranță un adult și nu un copil, cu o vârstă estimată în momentul morții între 30 și 45 de ani.

Analiza scheletului a arătat că bărbatul medieval suferea simultan de două forme de nanism. Prima, acondroplazia, este o afecțiune în care o persoană are brațe și picioare foarte scurte, un trunchi de dimensiuni medii și un cap mai mare decât media.

În plus, pe baza coatelor întoarse ale bărbatului și a palatului dentar înalt și arcuit, cercetătorii au determinat că bărbatul avea și o afecțiune rară, numită discondroză Léri-Weill (LWD).

Cercetătorii i-au reconstituit, în premieră, chipul

De curând, o echipă de specialiști a reușit să reconstituie figura bărbatului prin tehnici de reconstrucție facială, așa că, după un mileniu, acesta a putut fi privit drept în ochi.

Tehnicile de reconstrucție facială sunt încă în plină dezvoltare, dar au fost deja aplicate cu succes la numeroase personaje decedate în trecutul îndepărtat, care au fost „readuse la viață” și au căpătat un chip pentru prima oară de la moartea lor.

Printre acestea se numără un călător străvechi ce a fost înmormântat într-o toaletă din Imperiul Roman, dar și un bărbat plin de negi ale cărui rămășițe au fost găsite în faimoasa peșteră Cro-Magnon din Franța, ce a trăit în urmă cu peste 40.000 de ani. De asemenea, cercetătorii au reconstituit chipurile unei specii umane dispărute de „hobbiți”, Homo floresiensis.

Echipa și-a descris metoda de reconstrucție facială într-un articol postat pe serverul pre-print bioRxiv. Cercetătorii au explicat cum au creat două modele 3D pentru craniul bărbatului pitic. Acesta fusese diagnosticat cu două forme de nanism.

„Oasele au fost rotite cu grijă la 360 de grade pe o masă rotativă, apoi au fost scanate din diferite unghiuri, adunându-se datele despre întreaga zonă a craniului, cu excepția celor doi dinți lipsă, ce n-au fost scanați”, au scris cercetătorii.

După ce a fost obținută imaginea 3D a craniului, experții au marcat în adâncimea țesuturilor moi 31 de diferite puncte anatomice, folosind datele obținute prin scanarea cu ultrasunete a unor indivizi aflați în viață.

Pentru a conecta țesuturile moi cu oasele craniului, au suprapus scanarea facială a unui „donator virtual” peste cea a individului medieval.

Pentru că „donatorul” nu suferea de nanism, cercetătorii au fost nevoiți să „deformeze” craniul 3D pentru a-l face cât mai asemănător cu cel al personajului de acum un mileniu.

„Din cunoștințele noastre, nu a mai fost făcută vreo altă reconstrucție facială a vreunui individ suferind de acondroplazie, ceea ce face ca realizarea noastră să fie prima în lume de acest fel”, au mai transmis cercetătorii.

Așa că, pentru prima oră după un mileniu, îl putem privi în ochi pe bărbatul din Evul Mediu ce suferea de nanism.